Poezii

Satul meu

Satul meu cine nu-l ştie
E-aşezat pe o cîmpie
Mai încolo un podiş
Cu un mic aluviniş.

Lîngă sat pădurea mare
Luminată e de soare
Ea ne dă mult oxigen
Sănătate să avem


Iară şesurile noastre
Nu-s nici mari nici mititele
Şi pe ele cresc lalele
Astre, mii de albăstrele.

(Mădălina Ichim)

Eminescu

Vreeme trece, vreme vine
Eminescu va rămîne
Poetul nostru iubit
Şi de lume îndrăgit
El a fost şi va rămîne
Pentru toţi şi pentru mine
Un poet adevărat.

(Mădălina Ichim) 

Iarna

Iarăşi ninge, viscoleşte
Drumurile se-nălbesc
Casele de sub zăpadă
De abia se mai ivesc.


Ninge, ninge viscoleşte
Şi din norii plumburii
Zboară fulgii de zăpadă
Şi-i bucură pe copii.

Neaua cade, cade, cade
Din hogeag mai iese fum
Veselă lîngă fereastră
Privesc bătrînul, alb alun.

(Mădălina Ichim)

Eu sunt vulpea cea şireată

Eu sunt vulpea cea şireată,
Şi vă păcălesc pe dată
Merg prin iarbă pîş, pîş, pîş
Şi-apoi intru în tufiş.

Din tufiş trec la coteţ
Stă la pîndă Pufuleţ!
Trec tiptil eu pe sub poartă,
Şi-ajung la coteţ îndată.

L-am luat pe cocoşel
Şi l-am alintat niţel,
M-am gîndit să-l duc acasă
Să fac friptură gustoasă.


Însă nu mi s-a primit
Pufuleţ m-a fugărit
Şi am înţeles de-ndată,
Fripturica nu m-aşteaptă.
(Mădălina Ichim)