Crăciunul - singurul cuvânt în limba romana care desemnează Nașterea Domnului.
La romani amintirea acelor vremuri este inca proaspata, de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. In spatiul sud-est european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cind oamenii celebrau divinitatea solara.
Termenul de "mos" indica vârsta zeului adorat, care trebuie sa moara și sa renască împreună cu timpul calendaristic. Peste sărbătoarea autohtona a Crăciunului s-au suprapus Saturnaliile romane (la începutul mileniului 1 i.H. zeul Saturn se celebra intre 17 și 23 decembrie).
Legendele spun ca Mos Crăciun era un cioban rău, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nască în staulul sau. In satul Harpia, oamenii cred ca dacă primul care intra în casa de Crăciun este un bărbat este un semn de bunăstare și sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii țin masa întinsă toata noaptea. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele românești. In unele sate se mai păstrează și un alt obicei: cel mai în vârsta membru al familiei trebuie sa arunce în fata colindătorilor boabe de griu și de porumb. Batrinii spun ca dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, ca vor avea o recolta foarte buna în anul următor dacă vor amesteca saminta pe care o vor pune în brazda cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.
Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il vedem acum. De altfel, el a devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat nici brazi si nici Mos Craciun dintotdeauna, şi nici macar colindele. Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Craciunul a fost Oliver Cromwell, care in secolul al XVII-lea a interzis colindele.
Cel mai vechi cintec crestin de Craciun este "Jesus refulsit omnium", compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dupa un colind englezesc este unul scris de Ritson, in 1410. In 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anuntat cu o zi inaintea Craciunului ca orga bisericii sale s-a stricat si nu poate fi reparata la timp pentru slujba de Craciun. Foarte trist din aceasta pricina, el s-a apucat sa scrie trei piese care sa poata fi cintate de cor, acompaniat la chitara. Una dintre ele era "Silent Night, Holy Night", care astazi este cintata in peste 180 de limbi de milioane de persoane.
Cea mai vinduta piesa de Craciun din toate timpurile este"White Christmas" a lui Bing Crosby, din filmul clasic "Holiday Inn". Peste 30 de milioane de exemplare din acest single au fost vindute in intreaga lume. O alta poveste mai putin cunoscuta legata de Craciun este faptul ca in secolul al VII-lea calugarii foloseau forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfinta Treime. In jurul anului 1500, oamenii au inceput sa vada in bradul de Craciun un simbol al copacului din Paradis si au atirnat in el mere rosii, simbol al pacatului originar. In secolul al XVI-lea, familiile crestine au inceput sa decoreze brazii cu hirtie colorata, fructe si dulciuri. Dar mai inainte, in secolul al XII-lea, oamenii obisnuiau sa atirne brazii de Craciun in tavan, cu virful in jos, ca simbol al crestinatatii. Inca nu este clara originea acestui gest.
Astazi stim ca Iisus nu s-a nascut la 25 decembrie, ci cindva in martie. Decembrie a fost ales pentru aceasta sarbatoare pentru a coincide cu sarbatorile romane pagine dedicate zeului Saturn (Saturnalii) si Mithra (vechiul zeu al luminii), o forma de venerare a Soarelui.
Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus. Sarbatoarea nasterii era considerata in luna septembrie, o data cu Ros Hashana (sarbatoare din calendarul iudaic). In anul 264, Saturnaliile au cazut in 25 decembrie si imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data "Natalis Solis Invicti", festivalul nasterii invincibilului Soare. In anul 320, Papa Iuliu I a specificat, pentru prima data oficial, data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.
In 325, imparatul Constantin cel Mare a introdus oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie "zi sfinta" intr-o saptamina de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila. Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decit din secolul al XIX-lea. In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Craciunul ca sarbatoare legala, in 1836 . Oklahoma a fost ultimul stat, in 1907. Pe vremuri, nici spiridusii nu erau ce sint acum. Ei furau cadourile de sub brad, nu le aduceau.
Conceptul de spiridusi de Craciun provine din credinta straveche ca gnomii pazeau casa omului de spiritele rele. Spiridusii au fost iubiti si uriti, pentru ca desi uneori se purtau cu bunavointa puteau foarte usor sa se transforme in niste fiinte rautacioase si nesuferite, atunci cind nu erau tratati cum se cuvine. Perceptia cea mai raspindita era ca ei erau dupa cum era si persoana cu care aveau de a face, rautaciosi sau draguti. In Evul Mediu, ei mai degraba asteptau daruri decit sa le faca. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridusii au devenit prieteni ai lui Mos Craciun.
Mos craciun a fost imbracat la inceput in haine verzi, in ani 20 sub enorma presiune de marketing executata de Coca-Cola, Mos Craciun s-a imbracat in rosu ... si asa a ramas pana astazi.
Nu lăsa nici o clipa sa treacă fără sa iei ce-i mai bun și mai frumos din ea. Sărbători fericite și multa pace în suflete! Anul nou sa fie asa cum ne dorim!
Recent am participat la un TOT în Advocacy la Chişinău ( condus de IRT, finanţat de SOROS) la care mi-am aprofundat cunoştinţele în acest domeniu, dar şi am exploarat domenii noi destul de interesante şi utile. În cadrul acestui training, la partea practică, împreună cu cotrainerul meu, a trebuit să organizăm o sesiune de mini-training de 40 min la care trebuia să prezentăm un anumit subiect din „Advocacy”. Subiectul ales a fost o metodă care poate fi utilizată în campaniile de Advocacy şi anume – PhotoVoice (PV). În următoarele momente aş dori să descriu această metodă cu speranţa că o să fie utilă şi pentru voi.
Photovoice este o metodă de participare publică prin care fotografii însoţite de texte ilustrative susţin un proces de influenţare a deciziei publice. Photovoice-ul este o metodă cu un impact major la nivelul comunităţii pentru ca foloseşte deopotrivă imaginea şi povestea spusă de autorul ei. Spre deosebire de o simpă expoziţie de fotografie, photovoice înseamnî şi un proces de coagulare a unui grup şi construire a unui mesaj, prin întîlniri succesive care pot să dureze mai multe luni. Metoda este potrivită pentru grupuri marginalizate şi pentru subiecte delicate, dar nu numai.
„Photo” înseamnă din engleză „fotografie”, iar „voice” semnifică „voce”. Prin PhotoVoice fotografii spun ce cred, simt şi ce ar trebui făcut în comunitatea lor. Şi pentru a fi sigur că fiecare fotografie este înţeleasă aşa cum doreşte fotograful, lîngă fotografie apare o descriere, vocea fotografului care povesteşte istoria imaginii surprinse. PhotoVoice ca metodă de influenţare a opiniei publice şi a decidenţilor permite descoperirea:
·Valorilor grupului
·Comportamentelor individuale şi de grup
·Credinţelor şi atitudinilor
·Temerilor
·Sentimentelor
·Nevoilor, problemelor
·Dorinţelor, aşteptărilor şi soluţiilor.
Cum derulează metoda PV?
Se oferă o cameră foto oamenilor care au cea mai redusă influenţă asupra deciziilor care le afectează viaţa. Practic, prin PV oferi unui grup de persoane aparate de fotografiat cu ajutorul cărora să imortalizeze imagini pe care le consideră relevante pentru tema abordată. Fotografiile realizate sunt prezentate în grupuri mici, împreună cu povestea care le însoţeşte. Pe baza lor, grupul împărtăşeşte informaţii şi păreri şi dezvoltă un mesaj care să fie transmis către decidenţii publici şi care să arate ce ar trebui păstrat sau schimbat în comunitate. Rezultatele PV-ului sunt adesea prezentate publicului larg prin intermediul unor expoziţii sau evenimente media care înfăţişează fotografiile şi semnificaţia lor.
Identificarea persoanelor şi instituţiilor publice (primarul, consilierii, parlamentul, structuri guvernamentale, etc.).
Identificarea grupului ţintă (beneficiarii care vor realiza fotografiile).
Instruirea beneficiarilor care urmează să facă fotografii.
Realizarea fotografiilor.
Lucru în grupuri mici – discuţii facilitate (selectarea fotografiilor pentru discuţie, prezentarea poveştilor, transformarea poveştilor în teme, teorii, probleme).
Documentarea poveştilor celor mai relevante.
Prezentarea rezultatelor către decidenţi (expoziţii).
Evaluarea rezultatelor.
Metoda PV este foarte flexibilă şi poate fi adaptată pentru diverse situaţii, diverse grupuri şi diverse domenii (mediu, sănătate, educaţie, etc.)
Costuri: deşi preprezintă o metodă destul de scumpă, PV are un impact foarte ridicat asupra decidenţilor. Şi cu puţin efort PV poate fi redusă la costuri rezonabile.
În final aş vrea să punctez că PV este o metodă care le permite oamenilor să se definească pe ei înşişi, să decidă ce este cel mai important pentru ei şi să transmită un mesaj către decidenţii publici.
Mai jos sunt expuse nişte exemple de PhotoVoice din cadrul proiectului coordonat de CeRe "Participarea tinerilor prin imagini."
Astăzi, în incinta ONG - ului Eldorado a avut loc celebrarea zilei internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi la care au participat beneficiarii centrului Iuventa şi părinţii lor, voluntarii cît şi multă lume care a vrut să ne fie alături în această zi importantă. A fost un party pe măsură: s-a dansat, s-a cîntat, au fost organizate mai multe activităţi energizante la care au au participat toţi; ca şi la oricare sărbătoare au fost şi daruri „dulci”. Fiecare copil a pregătit căte un program artistic (cîntece/poezii) condimentînd sărbătoarea cu nuanţe variate din paleta emoţiilor pozitive. Le mulţumim tuturor care au fost, sunt şi vor fi alături de noi.
Chisinau Time
