Referendum republican - 5 Septembrie 2010, Moldova

Conform Constituţiei (art.75), cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului, iar hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă. La 5 septembrie 2010, pentru prima dată în Republica Moldova se va desfăşura referendumul constituţional, în cadrul căruia alegătorii urmează să se expună asupra proiectului de lege pentru modificarea articolului 78 din Constituţia Republicii Moldova, care propune alegerea directă a şefului statului. Alegătorilor li se propune să răspundă la întrebarea “Sînteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?”, votînd pentru una din opţiunile:

• “Pentru”
• “Contra"

Modul de desfăşurare a referendumului

La 18 iunie 2010, Parlamentul a adoptat modificări şi completări în Codul electoral, inclusiv cu privire la referendumul republican constituţional:

• s-a stabilit că referendumului republican poate fi supusă şi revizuirea Constituţiei Republicii Moldova (art.146);
• este micşorat termenul de restricţie pentru desfăşurarea referendumului republican: de la 120 de zile — la 60 de zile înainte sau după ziua desfăşurării alegerilor parlamentare şi locale generale (art.145);
• a fost redus pragul de participare la referendumul constituţional (art.171): de la 3/5 la 1/3 din numărul alegătorilor (persoanelor înscrise în listele electorale);
• a fost redus numărul de voturi necesar pentru ca hotărîrea (legea) supusă referendumului să fie considerată adoptată (art.168): de la 1/2 din numărul total al alegătorilor — la majoritatea alegătorilor care au participat la referendum.

Organizarea şi desfăşurarea referendumului republican este asemănătoare alegerilor generale:

• Comisia Electorală Centrală este principalul organ responsabil de pregătirea şi executarea acţiunilor electorale;
• teritoriul ţării se împarte în circumscripţii electorale administrative (de nivelul întîi şi doi) şi în secţii de votare. De asemenea, se deschid secţii de votare şi peste hotare (în misiunile diplomatice, dar şi în afara acestora);
• se formează organe electorale (consilii de circumscripţie şi birouri ale secţiilor de votare);
• se întocmesc liste electorale, inclusiv pentru cetăţenii cu drept de vot aflaţi peste hotarele ţării;
• la referendum partidele politice nu sînt înregistrate drept concurenţi electorali, însă acestea se pot înregistra în calitate de participanţi la referendum, CEC solicitîndu-le să se expună dacă vor opta: “pentru” sau “contra”;
• în mass-media publică şi privată poate fi plasată publicitate (gratuit şi/sau contra plată), se organizează dezbateri privind problema supus referendumului;
• procesul electoral poate fi monitorizat de observatori naţionali şi internaţionali, de către reprezentanţii mass-media;
• cetăţenii votează în baza actelor de identitate stabilite de Codul electoral (aceleaşi ca şi la alegeri), peste hotare fiind posibilă votarea doar cu paşaport sau livret de marinar;
• votarea are loc într-o singură zi, între orele 07:00–21:00 (e posibilă şi prelungirea votării cu cel mult 2 ore, la anumite secţii de votare);
• totalizarea rezultatelor referendumului republican se efectuează de CEC în termen de 5 zile.

După desfăşurarea referendumului, rezultatele acestuia urmează a fi confirmate de Curtea Constituţională în termen de 10 zile de la primirea actelor de la CEC, iar în cazul că Legea supusă referendumului constituţional este adoptată, aceasta devine lege constituţională şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.

Contextul referendumului constituţional din 5 septembrie 2010

După alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 şi alegerile anticipate din 29 iulie 2009 Parlamentul urma să aleagă în funcţie Preşedintele Republicii Moldova, însă în anul 2009 au eşuat toate cele patru 4 tentative de alegere a şefului statului pe cale parlamentară.

Pe fundalul acuzaţiilor reciproce dintre putere (Alianţa pentru Integrare Europeană) şi opoziţie (PCRM), în perioada ce a urmat (decembrie 2009 — iulie 2010) au fost întreprinse diverse tentative de soluţionare a situaţiei: • modificări şi interpretări de legi; • adresări la Curtea Constituţională, pentru solicitarea unor interpretări şi clarificări; • formarea unei Comisii constituţionale care trebuia să elaboreze modificări în Constituţie; • elaborarea uni nou text al Constituţiei; • elaborarea şi înregistrarea unor proiecte de legi privind modificarea Constituţiei la capitolul modalităţii de alegere a şefului statului (direct sau indirect, cu scăderea succesivă a numărului minim de voturi necesar); • implicarea structurilor internaţionale pentru mediere în conflict (Consiliul Europei, Comisia de la Veneţia, UE). Încercările de soluţionare a crizei politice pe cale parlamentară sau fără a modifica cadrul constituţional şi legal existent nu s-au soldat cu rezultate pozitive, ambele părţi (puterea şi opoziţia) rămînînd pe poziţii şi abordări diferite. Negocierile cu mediatorii externi şi în cadrul alianţei de guvernare au condus la o soluţie care poate fi numită “extremă”: implicarea directă a cetăţenilor ţării, prin declararea referendumului constituţional.
6 iulie 2010 Curtea Constituţională a avizat pozitiv iniţiativa de revizuire a art.78 din Constituţia Republicii Moldova prin referendum constituţional, iar la 7 iulie 2010 legislativul a adoptat Hotărîrea privind desfăşurarea referendumului republican constituţional, care a fost stabilit pentru data de 5 septembrie 2010.

sursa